Mănăstirea Basarbovo

Merită un ocol

Încăperi săpate în stâncă, la circa treizeci și cinci de metri deasupra râului Rusenski Lom, la care se ajunge pe o scară de piatră, cu o biserică, chilii și un izvor înăuntrul stâncii. Este singura mănăstire rupestră din țară încă în folosință, iar asta schimbă complet experiența: aceasta este o gospodărie, nu o săpătură arheologică. La zece minute de drumul spre sud din Ruse, deschisă în fiecare zi.

Poveste

Context

Mănăstirea datează din perioada celui de-al Doilea Țarat Bulgar și a aparținut unui complex mult mai mare de chilii isihaste înșirate de-a lungul canionului Lom. Prima ei apariție în scris este într-un registru fiscal otoman din secolul al XV-lea, felul obișnuit în care ies la iveală asemenea locuri: ca un rând într-un registru contabil.

Sfântul ei este Dimitar Basarbovski, un cioban din satul de mai jos care a trăit ca ascet în aceste stânci și a murit în 1685. Moaștele lui au fost duse spre nord în timpul războiului ruso-turc din anii 1770 și se află de atunci în biserica Sfinților Constantin și Elena din București — așa că mănăstirea poartă numele unui sfânt care se află în altă parte, iar românii ajung aici cunoscând numele de acasă. Prăznuirea lui este pe 26 octombrie.

Locul a fost readus la viață în 1937 și clasat ca monument în 1978, iar în cea mai mare parte a existenței sale moderne a fost ținut în funcțiune de câte un singur monah odată. O nouă biserică a Schimbării la Față a fost începută în 2005. Scara săpată pe fața stâncii este partea pe care oamenii și-o amintesc; încăperile din spatele ei sunt mici, joase și încă în folosință.