Palatul de la Balchik

Merită un ocol

Între 1924 și 1937, regina Maria a României și-a construit un șir de vile joase și albe, coborând în trepte pe stânca de la Balchik — orașul era pe atunci românesc și a rămas așa până în 1940. Casa principală poartă un minaret, cu un paraclis creștin la câțiva pași distanță. Terasele de dedesubt sunt azi o grădină botanică, cu una dintre cele mai mari colecții de cactuși în aer liber din Europa. Vino dimineața devreme sau în afara sezonului.

Poveste

Context

Dobrogea de Sud a trecut la România în 1913 și s-a întors la Bulgaria prin Tratatul de la Craiova din 1940. În acest interval, regina Maria, care îndrăgise locul din prima clipă, și-a construit aici o reședință de vară, începută în 1924 și terminată pe la 1937. Nu e un singur palat, ci o serie de clădiri mici, coborând pe pantă spre apă, amestecând motive bulgărești, bizantine, maure și transilvănene. Minaretul de lângă paraclis nu e o glumă sau un capriciu — simpatiile religioase ale reginei erau neobișnuit de largi, iar clădirile o arată limpede.

Plantațiile au început odată cu casa: un botanist elvețian a pus mâna la treabă din 1926, iar după 1940 terasele au fost transformate oficial în grădină botanică. Colecția de cactuși de afară e considerată, în general, a doua ca mărime din Europa; mai sunt și canale cu nuferi, trandafiri și — lucru care contează aici, în iulie — multă umbră.

Programul se întinde odată cu sezonul, de la ora opt dimineața la opt seara în plină vară, până la 08:30–17:00 între noiembrie și martie. Adulții plătesc circa 10 €, copiii între șase și optsprezece ani circa 3 €, iar există și bilet de familie. E aglomerat din dimineața târzie vara, cu autocare venite de la Albena și Nisipurile de Aur; prima oră după deschidere aparține doar celor care s-au străduit să ajungă atunci.