Mănăstirea Bachkovo

Merită un ocol

Mai liniștită decât Rila și mai ușor de ajuns din Plovdiv, cu o trapeză ale cărei picturi murale din secolul al XVII-lea sunt motivul pentru care vii. Osuarul de pe deal e mai vechi decât restul și de obicei gol. Amândouă au bilet separat de curtea gratuită, iar osuarul e ținut încuiat — întreabă înăuntru, nu urca la întâmplare.

Poveste

Context

Grigorii Bakuriani, un comandant bizantin de origine georgiană, aflat în slujba lui Alexios I Comnenul, a întemeiat așezământul în 1083 cu banii fratelui său. A vrut ca el să rămână georgian: hrisovul pe care l-a scris, în greacă și în georgiană, a adus primii călugări din Tao și Klarjeti și interzicea explicit călugării de origine greacă. Când a încetat să mai fie o mănăstire georgiană e ceva ce nimeni de aici nu-ți va spune.

Aproape nimic din secolul al XI-lea nu a mai rămas la suprafață, cu excepția osuarului, care se ridică singur, la vreo trei sute de metri est de ziduri, și e cea mai veche clădire păstrată. Are două niveluri — morminte jos, o biserică funerară sus — și fresce din două etape, cea mai timpurie pictată de un meșter din Iviron, la sfârșitul secolului al XI-lea, cu adăugiri din secolul al XIV-lea care îl includ pe țarul Ioan Alexandru. Azi e muzeu, dar e ținut încuiat și se deschide la cerere.

Restul datează din secolul al XVII-lea și mai târziu. Biserica principală, a Adormirii, s-a ridicat în 1604 peste fundațiile lui Bakuriani și adăpostește icoana mănăstirii a Fecioarei, a cărei ferecătură de argint a fost făcută în 1311. Vechea trapeză, restaurată în 1623, poartă picturile pentru care vine lumea: un Arbore al lui Iesei cu o duzină de filosofi antici aliniați pe perete, printre ei Socrate, Platon și Diogene, și cele șapte Sinoade Ecumenice. Zahari Zograf a pictat mica biserică a Sfântului Nicolae din curtea sudică în 1840, și a inclus în Judecata de Apoi câțiva cetățeni cunoscuți ai Plovdivului.