Memorialul Genocidului Armean

Merită un ocol

În curtea bisericii armene de pe strada Mihail Lermontov se află un memorial ridicat în 1990 de sculptorul Hari Norhaik Arabyan, în memoria armenilor deportați și uciși sub Imperiul Otoman între 1915 și 1918. Durează zece minute. E genul de lucru pe lângă care un vizitator trece fără să-l observe, și spune ceva despre cine a trăit în acest oraș.

Poveste

Context

Burgas a crescut foarte repede la sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a umplut de oameni veniți de altundeva — greci din Anchialos, bulgari din Tracia și Asia Mică, armeni din Anatolia, evrei, ruși. Comunitatea armeană era deja stabilită, cu o biserică din 1853 și o școală din 1860, iar cei sosiți după 1915 au intrat într-o parohie deja existentă.

Memorialul a fost ridicat în 1990, în primele luni după schimbarea politică, atunci când a devenit posibil să se ridice așa ceva. Dedicația lui se referă la genocid și la deportarea forțată a peste un milion de oameni.

E un obiect modest, într-o curte mică, și nu e semnalizat dinspre stradă. Asociază-l cu biserica însăși și cu celelalte clădiri ale minorităților din Burgas, aflate la câteva sute de metri — fosta sinagogă, devenită azi galerie de artă, bisericile catolice, catedrala — și obții o plimbare scurtă care explică orașul mai bine decât o fac muzeele. De reținut că portalul oficial de turism dă un alt număr de stradă pentru memorial decât pentru biserică; sunt același loc, iar numărul de folosit e cel al bisericii.