Catedrala Alexandru Nevski

Merită un ocol

Construită între 1882 și 1912 ca monument închinat soldaților ruși morți în războiul care a pus capăt stăpânirii otomane, și dimensionată pe măsură. Dacă ești în criză de timp, sari peste coada de la navă și coboară direct în criptă: acolo se află cea mai bună colecție de icoane bulgărești din țară.

Poveste

Context

Piatra de temelie a fost pusă în martie 1882, la patru ani după războiul care a refăcut statul bulgar, iar clădirea nu a fost terminată timp de treizeci de ani. Proiectul îi aparține lui Alexander Pomerantsev, arhitect rus care lucra în stil neobizantin: cărămidă, semicupole ce urcă în trepte spre o cupolă centrală aurită și un turn-clopotniță de cincizeci și trei de metri. În interior are aproximativ șaptezeci și patru de metri lungime pe cincizeci și doi lățime, suficient cât să adăpostească o bună parte din capitală.

A fost închinată lui Alexandru Nevski, principele rus medieval și sfântul-patron al țarului a cărui armată luptase aici — o arhitectură a recunoștinței, și una deliberată. Clădirea a fost sfințită abia în 1924. Amploarea ei rămâne fără concurență pe orizontul Sofiei, iar interiorul este mai întunecat și mai sobru decât lasă să se creadă exteriorul: marmură, onix, multă umbră și foarte puțină lumină naturală.

Partea mai interesantă a vizitei e la subsol. Cripta a fost transformată în muzeu de icoane ortodoxe și adăpostește acum colecția națională — icoane aduse din biserici și mănăstiri din toată țara, unele datând din secolul al X-lea încoace, așezate cronologic în încăperi boltite. E liniște, lumină bună și aproape nimeni dintre cei din piața de deasupra nu coboară până acolo.